Capitolul 1. Substanța – componenta chimică a materiei

1. Substanțe simple și compuse. Formulele chimice și denumirile substanțelor simple.
2. Formulele chimice ale substanțelor compuse / compușilor chimici în baza valenței, sarcinilor ionilor.
3. Noțiuni de oxizi, acizi, baze, săruri.
4. Caracteristicile cantitative ale substanței. Cantitatea de substanță. Molul. Masa molară.
5. Calcule în baza formulei chimice: corelația dintre cantitatea de substanță și masa substanței.
6. Cântărirea /măsurarea probei ce corespunde unui număr anumit de moli.

Capitolul 2. Reacții chimice

1. Reacțiile chimice – procese de transformare a substanțelor. Semnele reacțiilor chimice.
2. Legea conservării masei substanțelor. Ecuații chimice.
3. Exerciții aplicative la tema: Ecuații chimice.
4. Tipuri de reacții chimice: reacții de combinare, de descompunere. Noțiuni de reacții de substituție, reacții de schimb.
5. Exerciții aplicative la tema: Tipuri de reacții chimice.
6. Probleme aplicative: Determinarea cantităţii de substanță a unui produs de reacție, conform cantității de substanță a unui reactant.
7. Probleme aplicative: Determinarea cantității de substanță a unui reactant, cunoscând cantitatea de substanță a unui produs de reacție.
8. Lecție de sinteză la unitatea de învățare: Reacții chimice.

Capitolul 3. Oxigenul și hidrogenul

1. Oxigenul – element chimic și substanță simplă. Răspândirea în natură. Caracteristica generală conform poziției în Tabelul Periodic. Oxigenul, ca substanță simplă. Ozonul – formă alotropică a oxigenului, rolul biologic. Protecția stratului de ozon a Pământului.
2. Obținerea, identificarea și proprietățile fizice ale oxigenului.
3. Proprietățile chimice ale oxigenului: reacția cu metalele (calciu, magneziu, aluminiu, zinc, fier, cupru), nemetalele (hidrogen, sulf, fosfor, azot, carbon) și cu substanțele compuse (metanul).
4. Oxizii – produși ai reacției de oxidare. Noțiuni de reacții de ardere. Asigurarea securității în cazul utilizării proceselor de ardere.
5. Oxigenul și compușii lui – utilizarea și influența asupra calității vieții și mediului.
6. Hidrogenul – element chimic și substanță simplă. Răspândirea în natură. Obținerea, identificarea și proprietățile fizice ale hidrogenului.
7. Proprietățile chimice ale hidrogenului: reacția cu nemetalele (oxigen, clor, sulf, carbon, azot; cu oxizii metalelor – reacția de reducere).
8. Hidrogenul și compușii lui – utilizarea și influența asupra calității vieții și mediului.
9. Probleme aplicative: Determinarea masei unei substanțe în baza ecuațiilor chimice, cunoscând cantitatea de substanță a altei substanțe.

Capitolul 4. Clasele de compuși anorganici

1. Clasificarea substanțelor anorganice în baza compoziției și solubilității.
2. Noțiuni despre seriile genetice ale metalelor și nemetalelor.
3. Acizii: compoziția, clasificarea, denumirile (acid clorhidric, sulfhidric, sulfuros, sulfuric, azotic, fosforic, carbonic, silicic).
4. Obținerea acizilor (pe baza acizilor clorhidric, sulfuric, fosforic).
5. Proprietățile chimice generale ale acizilor (pe exemplul acizilor clorhidric, sulfuric, fosforic) și identificarea acestora. Reacția de schimb. Seria activității metalelor.
6. Bazele: compoziția, clasificarea, denumirile.
7. Obținerea bazelor.
8. Proprietățile chimice generale ale bazelor și identificarea lor.
9. Oxizii: compoziția, clasificarea (oxizi bazici și acizi), denumirile.
10. Obținerea oxizilor.
11. Proprietățile chimice generale ale oxizilor.
12. Sărurile: compoziția, clasificarea (solubile și insolubile), denumirile.
13. Obținerea sărurilor.
14. Proprietățile chimice generale ale sărurilor.
15. Legăturile genetice dintre clasele de compuși anorganici.
16. Lucrare practică nr.1. Legătura reciprocă dintre principalele clase de compuşi anorganici.
17. Oxizii, acizii, bazele, sărurile – utilizarea și influența asupra calității vieții și mediului.
18. Probleme aplicative: Determinarea cantității de substanță/ masei în baza ecuației chimice, cunoscând cantitatea/masa altei substanțe.

Capitolul 5. Apa și soluțiile

1. Apa – compus cu importanță vitală. Răspândirea în natură. Proprietățile fizice. Rolul biologic. Proprietățile chimice ale apei: descompunerea, interacțiunea cu metalele (sodiu, potasiu, calciu, fier), cu oxizii bazici și oxizii acizi.
2. Apa ca solvent. Dizolvarea. Soluțiile. Compoziția soluțiilor. Partea de masă a substanței dizolvate în soluție.
3. Determinarea masei substanței /volumului apei pentru prepararea soluției cu o anumită masă/parte de masă de substanță dizolvată.
4. Determinarea părții de masă a substanței dizolvate în soluție.
5. Lucrarea practică nr. 2. ,,Prepararea unei soluții de clorură de sodiu cu o anumită parte de masă a substanței dizolvate”.
6. Apa potabilă. Calitatea apei potabile în Republica Moldova. Poluarea apei. Sursele de poluare a apei.
7. Purificarea apei.
8. Rolul vital şi importanța soluțiilor în viaţa cotidiană.

Capitolul 6. Produsele chimice și calitatea vieții

1. Produsele chimice și utilizarea lor inofensivă în viața cotidiană, impactul lor asupra calității vieții.
2. Produsele chimice de uz casnic și utilizarea lor inofensivă în viața cotidiană, impactul lor asupra calității vieții: ,,Reclama unui produs chimic”.
3. Pictogramele produselor chimice.

Capitolul 1. Chimia – știința despre substanțe

1. Chimia – factor esențial al raportului om – activitate umană – mediu. Domeniile profesionale legate de chimie.
2. Sistemul noțiunilor chimice utilizate pentru a caracteriza substanța (molecula, formula chimică, masa molară).
3. Clasificarea și nomenclatura substanțelor anorganice.
4. Sistemul noțiunilor chimice utilizate pentru a caracteriza reacția chimică (ecuația chimică, reacţii de combinare, de descompunere, de substituţie, de schimb; exoterme, endoterme; reversibile şi ireversibile, catalitice și necatalitice).
5. Sistemul mărimilor fizice utilizate pentru caracterizarea substanței pe baza formulei chimice (corelarea între ν, m, V, Nparticule).
6. Sistemul mărimilor fizice utilizate pentru caracterizarea substanței pe baza ecuației chimice (ν, m, V).
7. Sistemul de legi fundamentale ale chimiei – suport pentru caracterizarea/argumentarea transformărilor substanțelor: Legea constanței compoziției.
8. Sistemul de legi fundamentale ale chimiei – suport pentru caracterizarea/argumentarea transformărilor substanțelor: Legea conservării masei substanţelor.
9. Sistemul de legi fundamentale ale chimiei – suport pentru caracterizarea/argumentarea transformărilor substanțelor: Legea lui Avogadro.

Capitolul 2. Structura atomului și Legea periodicității

1. Atomul – parte constituentă a materiei. Compoziţia și structura atomului (electroni, protoni, neutroni). Izotopii.
2. Structura învelișurilor electronice (scheme electronice, nivele energetice, subnivele, orbitali, elemente s, p, d).
3. Configuraţiile electronice ale atomilor elementelor din perioadele I-IV.
4. Valenţele şi gradele de oxidare posibile, configurațiile electronice ale ionilor (subgrupele principale).
5. Legea periodicităţii. Cauza periodicităţii. Importanţa Legii periodicităţii.
6. Proprietăţile elementelor chimice (din subgrupele principale) în corelație cu poziția lor în sistemul periodic (EN, proprietăţi metalice/nemet., de oxidant/ reducător).
7. Schimbarea periodică a proprietăţilor acido-bazice ale oxizilor și hidroxizilor elementelor chimice din subgrupele principale. Seriile genetice ale metalelor și nemetalelor.
8. Caracteristica elementului chimic și a compușilor lui în funcţie de poziţia lui în Sistemul periodic.

Capitolul 3. Compoziția și structura substanței

1. Legătura chimică. Tipurile de legături chimice.
2. Legătura covalentă nepolară. Formule moleculare, electronice, de structură. Legătura simplă, dublă, triplă; π şi σ.
3. Legătura covalentă polară. Legătura covalentă formată prin mecanism donoracceptor (pe exemplul ionului de amoniu).
4. Caracteristica comparativă a legăturilor covalente: nepolare și polare.
5. Proprietățile fizice ale substanțelor cu legături covalente. Rețele cristaline moleculare, atomice. Substanțele cu legătură covalentă din mediu.
6. Legătura ionică. Proprietățile fizice ale substanțelor cu legături ionice. Rețele cristaline ionice. Compușii cu legătură ionică utilizați în activitatea cotidiană. Prezența elementelor chimice în formă de ioni în organism și mediu.
7. Legătura metalică. Proprietățile fizice ale metalelor. Rețelele cristaline metalice. Metalele și tehnologiile moderne.
8. Legătura de hidrogen și influența ei asupra proprietăților substanțelor (pe exemplul fluorurii de hidrogen, apei, amoniacului).
9. Compararea substanțelor cu diferite tipuri de legături/rețele cristaline după algoritm.

Capitolul 4. Reacțiile chimice – transformări ale substanțelor

1. Transformările substanțelor – esența chimică a proceselor ce au loc în mediu și în organism.
2. Reacțiile de combinare, de descompunere, de substituție și schimb prin prisma proceselor de oxidoreducere.
3. Bilanţul electronic – metodă de egalare a reacțiilor de oxido-reducere (pe baza schemelor de reacții cu produșii indicați).
4. Reacțiile de oxidoreducere ale metalelor cu acizii și sărurile. Seria activității metalelor.
5. Reacțiile de oxidoreducere: specificul interacțiunii metalelor cu acidul sulfuric concentrat.
6. Reacțiile de oxidoreducere: specificul interacțiunii metalelor cu acidul azotic.
7. Rezolvarea problemelor de calcul ce vizează transformări consecutive ale substanțelor/reacții redox.
8. Coroziunea metalelor – proces de oxido-reducere. Metodele de combatere a coroziunii.
9. Importanţa practică a reacțiilor de oxido-reducere pentru diferite domenii ale activității umane.
10. Sistemul de noțiuni/legități ale reacțiilor chimice – suport pentru caracterizarea, argumentarea calitativă și cantitativă a proceselor cu importanță vitală și industrială.

Capitolul 5. . Soluții. Interacțiunile substanțelor în soluții

1. Dizolvarea – proces indispensabil al transformărilor substanțelor din mediu. Solubilitatea substanțelor în apă (în baza TS). Soluțiile.
2. Sistemul mărimilor fizice ce caracterizează soluțiile: partea de masă a substanţei dizolvate, masă/volumul/densitatea soluției.
3. Prepararea soluţiilor cu o anumită parte de masă a substanţei dizolvate pentru laboratorul de chimie.
4. Sistemul mărimilor fizice ce caracterizează soluțiile: concentrația molară.
5. Rezolvarea problemelor ce vizează soluțiile, interacțiunile în soluții, interacțiunile în soluții cu excesul unei substanțe reactante.
6. Teoria disociaţiei electrolitice. Electroliți și neelectroliți. Electroliți tari și slabi. Grad de disociere.
7. Disocierea acizilor (ecuația sumară), bazelor, sărurilor.
8. Interacţiunile în soluţiile de electroliţi. Reacții de schimb ionic. Condiţiile decurgerii reacţiilor de schimb ionic.
9. Proprietăţile chimice ale acizilor, bazelor, sărurilor în lumina teoriei disociației electrolitice.
10. Importanța soluțiilor pentru activitatea cotidiană și pentru mediu. Noțiunea de pH. Indicatorii acido-bazici. Scala pH.
11. Probleme experimentale la tema „Disociaţia electrolitică”.
12. Generalizarea cunoștințelor.

Capitolul 6. Nemetalele și compușii lor

1. Nemetalele – constituenți principali ai organismului și mediului. Forma de răspândire a nemetalelor în natură și în organism.
2. Caracteristica generală după locul în sistemul periodic. Structura substanțelor simple, tipurile rețelelor cristaline, proprietăţile fizice.
3. Proprietățile chimice generale: reacțiile cu metalele și nemetalele (pe exemplul clorului, oxigenului, hidrogenului, sulfului, azotului, fosforului, carbonului).
4. Proprietățile chimice specifice ale nemetalelor ce au importanță practică/ industrială: a clorului – interacţiunea cu apa, alcaliile, halogenurile metalelor; a oxigenului – reacţiile de ardere a substanțelor simple și compuse; a hidrogenului şi carbonului – reducerea metalelor din oxizi.
5. Obținerea oxigenului și hidrogenului în industrie și în laborator.
6. Obţinerea şi proprietăţile nemetalelor (a oxigenului şi a hidrogenului).
7. Compuşii hidrogenaţi ai nemetalelor (clor, sulf, azot, carbon): nomenclatura, structura, proprietăţile fizice şi chimice (interacţiunea cu oxigenul, apa, acizii, bazele); obţinerea.
8. Oxizii nemetalelor: clasificarea, nomenclatura, proprietăţile fizice şi chimice, obţinerea.
9. Obţinerea şi proprietăţile oxidului de carbon (IV).
10. Acizii: nomenclatura, proprietăţile chimice generale (specifice pentru acidul sulfuric concentrat și acidul azotic în reacția cu metalele); obţinerea.
11. Legătura genetică a nemetalelor şi a compuşilor lor.
12. Nemetalele și compușii lor – utilizarea și influența asupra calității vieții și mediului.
13. Probleme experimentale la tema „Nemetalele și compușii lor”.
14. Generalizarea cunoștințelor.

Capitolul 7. Metalele și compușii lor

1. Metalele – constituenții principali ai tehnologiilor moderne. Forma de răspândire în natură, în organism. Rolul biologic.
2. Caracteristica generală a metalelor după locul în SP. Legătură/rețea cristalină metalică și proprietățile fizice ale metalelor. Domeniile principale de utilizare ale metalelor. Seria genetică a metalelor.
3. Metodele generale de obținere a metalelor. Aliajele (fonta, oțelul, duraluminiul).
4. Proprietățile chimice generale ale metalelor (cu nemetalele, apa, acizii, sărurile).Seria genetică a metalelor. Șirul activității metalelor.
5. Oxizii și hidroxizii metalelor: proprietățile, metodele generale de obținere.
6. Amfoteritatea aluminiului şi a compușilor lui.
7. Sărurile: proprietățile chimice generale. Metode generale de obținere. Utilizarea.
8. Rezolvarea problemelor în baza proprietăților metalelor și compușilor lor.
9. Problemele experimentale la tema „Metalele, compușii lor”.
10. Legătura genetică a metalelor şi a compușilor lor.
11. Metalele și compușii lor – utilizarea și influența asupra calității vieții și mediului.

Capitolul 8. Chimia în viața societății

1. Substanțele și reacțiile chimice utilizate în activitatea cotidiană.
2. Substanțele și reacțiile chimice cu importanță vitală și industrială.
3. Substanțele și reacțiile chimice ce vizează/asigură protecția mediului.
4. Influența substanţelor anorganice, proceselor chimice și a tehnologiilor moderne asupra sănătății omului și calității vieții.
5. Probleme combinate pe baza proprietăților/ obținerii/utilizării compușilor anorganici.

Capitolul 1. Bazele teoretice ale chimiei organice

1. Compușii organici – constituenți principali ai organismului și mediului. Utilizarea substanțelor organice în diferite domenii a activității umane.
2. Carbonul – element principal al compușilor organici. Structura atomului, particularitatea de a forma catene, legături multiple. Tipuri de catene carbonice.
3. Teoria structurii chimice a compușilor organici. Noțiuni despre formule de structură desfășurate și semidesfășurate, izomerie, izomeri, omologi. Diversitatea compușilor organici: hidrocarburi, derivați ai hidrocarburilor.
4. Compoziția chimică a substanțelor organice. Densitatea relativă a vaporilor substanțelor organice, densitatea relativă. Metode de determinare a formulelor moleculare pe baza densității relative.
5. Compoziția chimică a substanțelor organice. Metode de determinare a formulelor moleculare pe baza părților de masă ale elementelor, produșilor de ardere.

Capitolul 2. Hidrocarburile – parte componentă a resurselor naturale

1. Hidrocarburile saturate – constituenți principali ai resurselor energetice naturale: gazul natural, petrolul.
2. Alcanii. Izomeria de catenă. Nomenclatura sistematică.
3. Lucrarea practică nr.1: Identificarea carbonului, hidrogenului și halogenilor în compușii organici.
4. Alcanii. Obținerea din monohalogenoderivați, extragerea din surse naturale.
5. Rezolvarea problemelor în baza unei ecuații chimice/transformărilor consecutive ce vizează obținerea alcanilor.
6. Proprietățile chimice ale alcanilor: arderea, reacția de substituție (halogenare), dehidrogenare.
7. Rezolvarea problemelor: pe baza unei ecuații chimice/transformărilor consecutive ce vizează obținerea, proprietățile, utilizarea alcanilor.
8. Cicloalcanii: formula generală, structura, izomeria, nomenclatură.
9. Hidrocarburile saturate și produșii lor – utilizarea și influența asupra calității vieții și mediului.
10. Rezolvarea problemelor: pe baza unei ecuații chimice/transformărilor consecutive ce vizează obținerea, proprietățile, utilizarea alcanilor, deducerea formulelor moleculare după diferiți parametri.

2.2 Hidrocarburile nesaturate

1. Hidrocarburi nesaturate – materie primă pentru obținerea produselor de larg consum.
Alchenele (n(C) ≤ 6): formulă generală, serie omoloagă, structură, tipul legăturilor chimice.
2. Proprietățile fizice și chimice ale alchenelor: reacțiile de adiție (hidrogenare, halogenare, hidrohalogenare, hidratare, oxidare totală, polimerizarea). Regula lui Markovnikov.
3. Masele plastice, polietilena, polipropilena, policlorură de vinil – produși ai reacției de polimerizare cu utilizare practică.
4. Alcadienele: formulă generală, serie omoloagă, structură, tipul legăturilor chimice.
Izomeria de catenă, de poziție. Nomenclatura sistematică (trivială pentru izopren).
5. Cauciucurile sintetice – produși ai reacției de polimerizare cu utilizare practică. Vulcanizarea cauciucului.
6. Alchinele: formulă generală, serie omoloagă, structură, tipul legăturilor chimice.
Izomeria de catenă, de poziție.
7. Proprietățile chimice ale alchinelor (etină, propină): reacții de adiție (hidrogenare, halogenare, hidrohalogenare, hidratare), oxidare totală, polimerizare/ trimerizare a etinei. Reacțiile de identificare a alchinelor.
8. Exerciții și probleme aplicative: „Alchinele. Obținerea alchinelor din alcani, la piroliza metanului, la tratarea cu apă a carburii de calciu. Regula lui Zaițev. Proprietățile”.
9. Hidrocarburile nesaturate și produșii lor – utilizarea și influența asupra calității vieții și mediului.
10.Rezolvarea problemelor:- pe baza ecuațiilor chimice ce vizează proprietățile, utilizarea hidrocarburilor nesaturate.

2.3 Hidrocarburile aromatice. Legăturile genetice dintre clasele de hidrocarburi

1. Hidrocarburile aromatice (arenele) – componenți ai gazelor de eșapament și materii prime chimice valoroase.
2. Proprietățile chimice ale benzenului: reacții de substituție (nitrare, halogenare); ardere, de adiție (hidrogenare, clorurare).
3. Toluenul ca omolog al benzenului. Influența reciprocă a grupelor de atomi în moleculă. Proprietățile chimice: reacția de nitrare, halogenare în nucleu, oxidare la radical; arderea.
4. Stirenul și polistirenul – derivați ai benzenului cu importanță practică: compoziție, utilizare.
5. Hidrocarburile aromatice și produșii lor – utilizarea și influența asupra calității vieții și mediului.
6. Legăturile genetice dintre hidrocarburile saturate, nesaturate, aromatice și halogenoderivați.

Capitolul 3. Derivații oxigenați ai hidrocarburilor

1. Compuşii hidroxilici – compuși organici cu acțiune fiziologică. Clasificarea. Răspândirea în natură. Utilizarea și influența lor asupra calității vieții și mediului.
2. Obținerea compuşilor hidroxilici: din halogenoderivați; din alchene (monoalcooli); prin fermentarea glucozei (etanol).
3. Proprietățile fizice. Proprietăţile chimice: reacţia cu metalele alcaline, acizii halogenați, deshidratarea intramoleculară, arderea, reacţia de identificare cu oxid de cupru (II). Oxidarea etanolului până la acid acetic.
4. Etilenglicolul și glicerolul –alcooli polihidroxilici. Nomenclatura sistematică și trivială. Proprietăţi fizice, chimice: reacţia cu metalele alcaline, cu acidul azotic, identificarea cu hidroxid de cupru(II) (fără ecuaţia reacţiei).
5. Fenolul. Compoziţia, structura. Proprietăţi fizice, chimice: reacția cu metalele alcaline, cu alcaliile, nitrarea, bromurarea; identificarea cu clorură de fier(III) (fără ecuaţia reacţiei). Masele plastice pe bază de fenol.
6. Legătura genetică dintre hidrocarburile saturate – nesaturate – compuși aromatici –compuși hidroxilici.
7. Compușii hidroxilici și produșii lor. Utilizarea și influența lor asupra calității vieții și mediului.
8. Lucrarea practică nr. 2: Identificarea compușilor hidroxilici în produsele utilizate în activitatea cotidiană.

3.2 Compușii carbonilici

1. Compușii carbonilici și produșii lor – utilizarea și influența asupra calității vieții și mediului. Compuşii carbonilici – componenți ai aromelor naturale, coloranţilor, preparatelor medicinale. Răspândirea în natură. Clasificarea în aldehide şi cetone. Proprietăţile fizice.
2. Aldehidele (n(C)≤ 6): formula generală, grupa funcțională, seria omoloagă, izomeria de catenă. Nomenclatura sistematică, trivială (aldehida formică, acetică).
3. Obţinerea compușilor carbonilici: din alcooli, alchine (etanal, acetonă).
4. Aldehidele. Proprietăţile chimice: adiţia hidrogenului (reducerea); arderea; reacţii de identificare cu hidroxid de cupru(II), cu soluţie amoniacală de oxid de argint.
5. Acetona – reprezentant al cetonelor. Proprietăţile fizice şi chimice: adiţia hidrogenului (reducerea), arderea.
6. Legătura genetică dintre hidrocarburi, alcooli şi compuşii carbonilici.

3.3 Acizii carboxilici și esterii

1. Acizii carboxilici – conservanți naturali. Răspândirea în natură. Proprietățile fizice, legătura de hidrogen.
2. Acizi monocarboxilici saturați (n(C) ≤ 6): formula generală, grupa funcțională, seria omoloagă, izomeria de catenă. Nomenclatura sistematică, trivială (acid formic, acetic).
3. Obținerea acizilor carboxilici: din săruri, alcooli, aldehide.
4. Proprietățile chimice generale ale acizilor carboxilici. Reacția de esterificare. Reacții specifice: oxidarea acidului formic cu soluție amoniacală de oxid de argint, halogenarea acidului acetic.
5. Esterii – derivații funcționali ai acizilor carboxilici (n(C) ≤ 6). Nomenclatura sistematică, izomeria. Proprietățile chimice (hidroliza). Obținerea esterilor prin reacția de esterificare.
6. Legătura genetică dintre hidrocarburi, alcooli, aldehide, acizi carboxilici şi esteri.
7. Rezolvarea problemelor pe baza proprietăților, obținerii acizilor carboxilici și esterilor.
8. Lucrarea practică nr. 3. Studierea proprietăţilor chimice ale acidului acetic.
9. Acizii carboxilici, esterii – utilizarea și influența asupra calității vieții și mediului.

Capitolul 4. Compușii organici în viața și activitatea cotidiană

1. Hidrocarburile și derivații lor prin prisma utilizării cotidiene.
2. Diversitatea problemelor cotidiene ce pot fi soluționate utilizând hidrocarburile și derivații lor.
3. Importanța studierii compușilor organici.